amnezia

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

amnezia

Mesaj Scris de scorpy la data de Dum Noi 29, 2009 9:15 pm

M-am trezit in tren cu o senzatie ciudata, deparca cineva imi umblase in creier si imi stersese ultimele amintiri, ultimele zile.
Am crezut ca este o faza de moment si ca o sa imi treaca imediat ce ma dezmeticesc, incercam sa imi aduc aminte care este destinatia mea, m-am straduit sa imi dau seama unde trebuie sa ajung…mi se parea ca ma chinui in zadar sa vad dincolo de un perete de sticla opaca.
Reuseam sa ma intrezaresc pe mine, niste umbre negricioase, miscatoare, o silueta care aducea a EU, miscari pe care parca le vedeam pentru prima oara, niste maini lungi si subtiri pe care nu mi le aminteam atat de lungi.
Am deschis ochii, ca sa vad mai bine realitatea, in speranta ca o sa imi aduc aminte incotro merg si ce urmeaza sa fac.
Pe geam nu vedeam nimic cunoscut, mi se parea ca sunt in alta lume, o zapada orbitoare m-a lovit in fata ireversibil.
Nu imi aduceam aminte nici macar de zapada…nu stiam de unde a aparut si nici ce este ea, la modul concret.
L-am privit pe barbatul din fata mea, un tip foarte bine facut, cu brate puternice, par lung prins intr-o coada deasa, ochi patrunzatori, buze pline, dar delicate, o piele perfecta care m-a impresionat pe moment si o masculinitate pregnanta.
Imi inspira virilitate cu fiecare privire.
Am vrut sa il intreb unde merge trenul, dar mi se parea de-a dreptul prostesc…inseamna sa imi tradez amnezia aceea inexplicabila, si chiar nu voiam sa par nebuna in fata lui.
- Ai cumva un ceas? L-am intrebat.
M-a privit intrigat si nu mi-a raspuns.
I-am zarit ceasul de la mana si am incercat sa citesc de-a-ndoaselea ora indicata de ace.
Era 12:12. Oare de cat timp sunt in trenul asta? Oare cat mai am de mers? Oare cand trebuie sa ma opresc? Cine este barbatul acesta bizar care nu mi-a raspuns la intrebare?
I-am zarit ochii fixandu-ma melancholic si am recunoscut inauntrul meu ca nu mai vazusem niciodata atata tristete.
Si parca i-am cunoscut…parca i-am recunoscut!
Mi-a aruncat o privire ranita si mi s-a parut de-a dreptul paradoxal cum un barbat atat de puternic precum el, poate sa aiba o privire atat de indurerata…mi s-a parut aproape penibil si am zambit ironic, judecand involuntar atitudinea aceea masculina antagonista cu privirea atat de vulnerabila.
El m-a privit serios si, brusc, privirea i s-a umplut de dispret.
- Ce-ti pasa tie? A grait pe un tot atat de familiar si de firesc, incat pentru prima oara de cand ma trezisem, am avut senzatia de constiinta!
- Pardon?
- Nimic …mereu ma joci, iar eu te privesc sincer ca pe singurul lucru bun din viata mea.
Pentru o clipa, am avut impresia ca barbatul este nebun sau ca face misto.
L-am privit fara sa inteleg ceva, fara sa ma intereseze ceva, doar un pic mirata de debitul verbal pe care il avea asa, dintr-o data, fara motiv si fara legatura cu ce il intrebasem eu.
M-am ridicat si am vrut sa merg spre o toaleta, numai ca nu stiam in ce parte trebuie sa merg, asa ca am luat-o aleatoriu, pasind precauta in balansul trenului.
Am ajuns la capatul coridorului cu scaune, iar o usa s-a deschis la atingerea unui buton digital – cred eu – toaleta era cumva amplasata undeva intre vagoane si, intr-un mod dubios, ma asteptam sa o gasesc acolo.
Nu am reactionat la chipul din oglina, initial!
Apoi m-a venit in minte ideea de oglinda, respectiv reflexive.
Am inteles ca eu sunt chipul din oglinda, ca eu sunt stapana miscarilor reflectate si am incercat sa imi schimb aceea expresie impasibila cu un zambet.
Mi s-a parut ciudat…parca ma incordam supraomenesc, parca nu mai facusem niciodata asta, era ca si cum incercam din nou sa ma uit prin sticla aceea opaca, si nu vedeam decat umbre.
Intr-un final am reusit sa imi stapanesc musculature fetei si sa schitez un zambet.
Chipul meu mi se parea la fel de necunoscut cu cel al barbatului din compartimentul meu si in acelasi timp, la fel de familiar cu al barbatului respectiv.
Mi se parea ca semanam…probabil din cauza parului lung si al tenului inchis.
Uneori chiar aveam impresia ca il privesc pe el, si nu pe mine si m-a agasat aceeasi expresie a ochilor, aceeasi tristete, aceeasi vulnerabilitate.
Am iesit nervoasa, din incaperea mica a toaletei si m-am intors pe scaunul meu.
Tipul privea pe geam, pierdut, apoi cand a simtit ca m-am intors, m-a privit patrunzator si ranit.
- Termina cu tristetea asta! I-am strigat. Sau cel putin nu ma mai privi, ma enerveaza tristetea ta patologica! Ce dracului vrei?
Am ramas apoi muta de surprindere.
Imi era greu sa cred ca eu graisem astfel.
Mi-era rusine si nu intelegeam cum am putut sa tip asa la el, un necunoscut.
El mi-a zambit rabdator, intelegator, deparca stia mai multe decat mine, referitor la iesirea mea inexplicabila.
Nu a spus nimic si a continuat sa priveasca pe geam la zapada care mie, in continuare, mi se parea orbitoare si necunoscuta.
S-a ridicat. Acum puteam sa observ toata conformatia lui…imi parea rau ca i-am vorbit urat si as fi vrut sa imi cer iertare, ceva imi spunea ca asa este frumos sa fac, dar parca limba, cuvintele, mintea imi erau amortite si nu intelegeam de ce nu pot sa spun nimic.
Si-a luat haina, m-a privit, asteptand parca un raspuns…dar eu l-am privit neputinciuoasa, fara sa inteleg de ce nu pot sa ii spun nimic.
A ramas cateva clipe in fata mea, apoi mi-a intins mana si m-a intrebat:
- Vii?
Eu l-am privit sceptica, nu stiam de ce ma intreaba asta, sau ce ar trebui sa ii raspund, asa ca nu am spus nimic.
Atunci el si-a tras mana, m-a privit pentru ultima oara si s-a indreptat spre iesire.
Am simtit ca trenul se oprise si am inteles ca el avea sa coboare…dar eu am ramas pe locul meu, cu aceeasi intrebare referitoare la destinatie, cu aceeasi nelamurire fata de zapada…fara sa inteleg nimic din ultimele intamplari bizare.


Cobori din tren serios si cu parere de rau.
Isi aprinse o tigara si o fuma nervos pana la ultimul fum, mai privi o data catre geamul la care spera sa o zareasca pe ea. Ar fi vrut sa ii mai intalneasca macar o data privirea inainte sa se indeparteze de gara.
Dar nu reusi sa o priveasca in ochi…privea pierdut prin geamul rece.
Abia atunci simti si barbatul gerul de afara, isi aminti sa isi puna geaca si stinse tigara brusc, indreptandu-se spre pasajul care ducea la iesirea din gara.
Mergand, incera sa analizeze tot ce se petrecuse.
Se simtea ravasit.
O vedea pe ea zambind, cand erau fericiti si ii era prea greu sa inteleaga de ce s-a schimbat atat, de ce se purta cu el ca si cum ar fi fost un strain, de ce nu il mai cunostea in ultima vreme…
Se resemna curand si trase gerul in piept fara pofta.

Nu putea sa si-o scoata din minte prea repede si simtea cum gerul ii patrunde prin haine, prin carne, pana la oase si il ingheata…parca ii amintea si mai mult de ea…de ea, cea de acum, rece si nepasatoare, cruda si patrunzatoare, care il ingheata cand priveste ca printr-un gol.
Totul ii amintea de ea…o iubea si ii dadea drumul cu sufletul sfasiat, dar stia ca totul este iremediabil, precum o boala incurabila!
Scoase de la piept o poza a ei pe care scrisese mai demult, atunci cand i-o facuse cadou: “Life is tricky! Don’t trust me!”. Zambi ironic…era prea tarziu, deja o iubea, deja il durea totul prea rau, ca sa mai inteleaga ceva.
Arunca fotografia in zapada si se indeparta privind zambetul ei inghetat pe naframa de nea.
In drum spre casa isi aminti de ea de milioane de ori si i se paru ca timpul nu mai vrea sa traca, deparca s-ar fi dilatat si nu il lasa sa o uite.
Intr-un final se opri, isi scoase telefonul si sterse orice amintire legata de ea…a ezitat sa stearga numarul ei din memorie, dar cu o mica sfortare, a facut si asta.
Fuma…si astepta ceva care sa ii distraga atentia!
O voia…si o regreta. O iubea si o ura…o uita si si-o amintea la loc dupa cateva zecimi de secunda.
Savura tigara inghetata, privi in gheata dinprejurul sau si ofta lung…simti ca pana si speranta se transformase intr-un sloi de gheata.


Nedumerita de tot ce se petrecea in jurul meu, am decis sa cobor!
Mi-am pregatit haina si singurul ruxac care era langa scaunul meu, de unde am dedus ca imi apartine si m-am indreptat spre scara.
Stiam ca va trebui sa cobor la un moment dat si…de ce sa mai astept?
Oricum nu stiam care anume este destinatia corecta.
In timp ce asteptam ca trenul sa opreasca, am cotrobait un pic prin ruxac: o carte, niste haine indesate in graba, un pachet de tigari cu o bricheta si un album de poze pe care initial l-am ignorat.
In buzunarul din fata am descoperit chei si un portofel.
Atunci am reactionat…m-am gandit ca o sa gasesc bani, ceea ce este folositor.
Trenul oprise, asa ca m-am grabit sa cobor.
Am vazut multi oameni necunoscuti, la fel ca toate locurile prin care treceam.
M-am gandit sa fumez o tigara din acel pachet…dar nu stiam daca mai fumasem vreodata in viata mea.
Am gasit o banca pe care m-am asezat, inconjurata de zapada si frig.
Mi-am scos pachetul de tigari si am aprins una.
Am fost surprinsa sa vad ca stiam cum se face…fumul mi-a patruns in plamani usor, ingreunandu-i parca, dar intr-un mod placut.
Atunci mi-am adus aminte de portofel. L-am scos sa vad ce gasesc in el. Primul lucru care mi-a sarit in ochi a fost o poza…era barbatul din tren si mi-am dat seama ca probabil era ruxacul lui pe care si l-a uitat.
Asta nu m-a oprit insa sa caut in continuare banii, care erau suficient de multi.
Apoi am vazut un act de identitate si l-am scos curioasa, sa vad cum se numea tipul…dar era al unei fete: Pancu Iulia.
Parca imi seamana un pic. Apoi am scos albumul de poze si am privit neintelegand. Eram surprinsa si aproape ca uitasem cum este sa fiu surprinsa de ceva. Erau poze cu mine si cu necunoscutul acela din tren.
Numai poze cu noi, numai eu cu el…iarna la munte, vara la mare.
I-am vazut corpul zvelt si parul dat drumul…m-am vazut pe mine in costum de baie si zambitoare.
Era atat de ciudat.
De unde il stiam pe strainul acela si de unde avea atatea poze cu mine?
Pe spatele unor fotografii pe care le-am scos in ideea de a mai descoperi cate ceva am vazut scris: eu cu Iulia… aproape pe toate.
Care Iulia? Iulia nu era fata din buletin? Cea din poze seamana cu mine…nu mai inteleg nimic.
Am scos poza cu el, pe spatele careia am citit: “Am incredere in tine, orice ai face!”
Nu am inteles mare lucru si am privit in gol in zapada.
Apoi m-a fulgerat un gand salbatic.
Il cunosc!



Eu sunt Iulia! Acesta este ruxacul meu, si nu al lui, acesta este buletinul meu, aceasta este identitatea mea…el este al meu.

Am privit din nou peste fotografii consternata, am vazut din nou o asemanare puternica intre chipul meu si al lui.
Am inteles de ce m-a intrebat daca vreau sa vin cu el, chiar si de ce ma privea rabdator.
Dar nu stiam de ce suferea…de ce avea privirea trista.
Oare i-am zis ceva? Oare i-am vorbit urat?
De ce nu mi-a spus cine este si cine sunt?
De ce nu mi-a aratat pozele inainte ca eu sa il indepartez?
De ce m-a uitat in vagonul acela nenorocit?
Nu inteleg de ce nu stiu ce se intampla…
Il vreau inapoi…si nu stiu cum as putea sa il gasesc.

Am ramas pe bancuta, in gerul patrunzator, gandindu-ma la el, la cum l-as putea regasi, in starea in care eram.
Am inghetat aproape prin interior, parca si gandul mi-a inghetat la el.
Voiam sa il imbratisez si sa il intreb cine sunt, dar eram atat de neputincioasa.
Mi-am mai aprins o tigara si am savurat-o privind in gheata dinprejurul meu si oftand lung…am simtit ca pana si speranta se transformase intr-un sloi de gheata.
avatar
scorpy
Membru Gold
Membru Gold

feminin
Numarul mesajelor : 536
Varsta : 29
Location : craiova
Data de inscriere : 06/01/2008

Vezi profilul utilizatorului http://trendzone.ro/user/mod/

Sus In jos

Re: amnezia

Mesaj Scris de bLind la data de Joi Dec 03, 2009 4:23 pm

Nice Smile ! Parca nu mai aveai !
Ce impresie puternica lasa avataru'; sa fie "coincidenta"......., sau intentionat, ca sa formeze imaginea de final ?
avatar
bLind
Membru Gold
Membru Gold

masculin
Numarul mesajelor : 303
Varsta : 29
Location : Æ
Data de inscriere : 06/08/2009

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: amnezia

Mesaj Scris de scorpy la data de Joi Dec 03, 2009 8:23 pm

e...coicidenta Smile
in acceptiunea mea, coincidentele nu exista.
nu mai aveam, sa stii...dar am cautat si am mai gasit.
pe cate un site, prin mailuri...pentru ca le trimiteam la cate o redactie spre a fi publicate.
si uite asa, am mai postat ceva.
in curand cred ca o sa ma apuc din nou sa scriu.

_________________
Prietenii mei imaginari m.au parasit la varsta de 12 ani, pentru ca prietenii lor nu credeau ca eu exist! www.ova-tattooarte.com Smile
avatar
scorpy
Membru Gold
Membru Gold

feminin
Numarul mesajelor : 536
Varsta : 29
Location : craiova
Data de inscriere : 06/01/2008

Vezi profilul utilizatorului http://trendzone.ro/user/mod/

Sus In jos

Re: amnezia

Mesaj Scris de bLind la data de Joi Dec 03, 2009 9:51 pm

Foarte bine, asa sa faci ! Smile
avatar
bLind
Membru Gold
Membru Gold

masculin
Numarul mesajelor : 303
Varsta : 29
Location : Æ
Data de inscriere : 06/08/2009

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: amnezia

Mesaj Scris de scorpy la data de Vin Dec 04, 2009 12:06 pm

astept ceva sa ma inspire Wink

_________________
Prietenii mei imaginari m.au parasit la varsta de 12 ani, pentru ca prietenii lor nu credeau ca eu exist! www.ova-tattooarte.com Smile
avatar
scorpy
Membru Gold
Membru Gold

feminin
Numarul mesajelor : 536
Varsta : 29
Location : craiova
Data de inscriere : 06/01/2008

Vezi profilul utilizatorului http://trendzone.ro/user/mod/

Sus In jos

Re: amnezia

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum